„Foxfinder” este o distopie cu accente de thriller, o parabolă plasată în afara timpului și a spațiului concret, într-un loc în care vulpea este cel mai de temut dușman al omului. O familie de fermieri este investigată de către un căutător de vulpi...
- premieră pe țară -
recomandare: 14+
durata: 2h (fără pauză)
data premierei: 27 aprilie 2024
Spoiler: „Foxfinder” ne invită într-o lume distopică, în care o specie relativ inofensivă azi, vulpea, a devenit principalul dușman al omenirii.
Divulg acest lucru deoarece, în procesul de documentare a spectacolului, mi s-a întâmplat ceva extraordinar. Nici nu știu cum să povestesc.
Întâmplător (sau poate că nu!), am aflat că la noi în țară, într-o zonă destul de izolată din Apuseni, s-a petrecut în secolul al XIX-lea ceva extrem de asemănător. Comunitatea de acolo a fost adusă la sapă de lemn de atacul coordonat al unor… ei bine, da: al unor vulpi.
Cum am aflat despre caz? Căutând pe Google „foxfinder”, cam pe la a cincea pagină de rezultate mi-a apărut numele unui sat românesc, Foxenii de Sus, localizat în regiunea de care v-am vorbit (nicio legătură cu Focșani, deocamdată cel puțin). Mi s-a părut bizar numele, am accesat link-ul și… pe scurt: ceea ce am descoperit mi-a modificat radical perspectiva normală, așezată, cuminte, pe care o aveam asupra lumii.
Vă dau doar câteva detalii revelatoare (din păcate, repetițiile mi-au mâncat mult din timpul pe care aș fi vrut să-l aloc cercetării mai aprofundate).
Se pare că numele satului provine, într-adevăr, de la incidentul cu vulpile, dar – aici e-aici! – se pare că perioada apariției acelor vulpi misterioase și extrem de nocive (apropos, s-a presupus că au suferit o mutație, dar nu e singura ipoteză) perioada apariției lor, zic, a coincis cu cea în care scriitorul britanic Bram Stoker a efectuat o călătorie în Transilvania pentru a se documenta cu privire la celebrul roman pe care urma să-l publice. Se presupune că lui i se datorează izul englez din numele satului, care, altfel, s-ar fi chemat, probabil, Vulpenii de Sus.
Oricum, am de gând s-o rog pe autoarea textului – și ea britanică, atenție! – căreia nu i-am vorbit încă de descoperirile mele, am de gând s-o rog să cerceteze dacă nu există cumva o legătură de rudenie între ea și Stoker, ceea ce ar fi o explicație a faptului că a ales exact acest animal (de ce nu un șarpe – și el e viclean, nu?)
De asemeni, e de studiat și o altă posibilă analogie: personalitatea cea mai cunoscută din regiunea de care vorbim e Avram Iancu, supranumit Crăișorul Munților. „Crăișor” e un diminutiv pentru „Rege”. Oare întâmplător pe autoarea noastră o cheamă Dawn King? Nemaivorbind de o altă coincidență incredibilă: numele soției mele e Andreea Vulpe!
În fine, mai am foarte multe piste de urmat, dar devine tot mai evident că o cercetare exhaustivă a subiectului e o sarcină peste puterile unui singur om – complexitatea informațiilor, procesarea, dezarhivarea surselor, deducțiile, protecția datelor etc impun un efort colectiv. Așa că declar, pe această cale, spectacolul „Foxfinder” actul fondator al Asociației Foxilienilor, pe care o voi înregistra curând, în care îi invit pe spectatorii doritori să se înscrie.
În final, deviza Asociației: „Absența vulpii e un semn al prezenței ei!”
Cristi Juncu
