Un spectacol pentru tineri! Anarhia vârstei, intrigile de cancelarie, relaţiile elevi-profesori sunt suprinse în această comedie de succes despre anii cei mai frumoși ai vieții.
Acţiunea se desfăşoară la Cutlers’ Grammer School, într-un tradiţional colegiu de băieţi din Sheffield, Nordul Angliei. Obişnuitul stil de viaţă, nonconformist şi indolent al elevilor din clasa de istorie, care se pregătesc pentru intrarea la facultate, este dinamitat de ambiţiile directorului. Acesta doreşte cu ardoare ca şcoala sa să urce în clasamentul celor mai importante instituţii de învăţământ. Iar ţintă devine reuşita tinerilor la renumitele universități Oxford şi Cambridge.
De aceea îl angajează pe Irwin, un tânăr profesor de istorie suplinitor. Prin tehnica sa modernă de predare acesta intră în conflict atât cu Hector, profesorul excentric ce îşi savurează cunoştinţele în faţa clasei pentru propria lui plăcere, cât şi cu profesoara Lintott, cu un stil pedagogic mult prea tradiţional. Şcoala devine astfel un „câmp de bătălie” al ideilor diferite despre viaţă şi educaţie.
Cinic şi tranşant, Irwin reuşeşte să îi provoace pe tineri să abordeze subiectele de istorie în mod inedit, astfel încât studiul să le facă, chiar spre surprinderea acestora, plăcere. Iar în final, ţinta - Oxford şi Cambridge - să fie atinsă, pentru prima dată în istoria colegiului.
The History Boys. Poveşti cu parfum de liceu nu este numai un spectacol despre istorie, ci unul menit să facă istorie!
Spectacolul realizat de Vlad Cristache este asemenea unui film bun. Încă de la ridicarea cortinei eşti absorbit în acţiunea pe care o urmăreşti cu plăcere până la final. Te amuzi, râzi, apoi descoperi ce e în spatele energiei molipsitoare şi zâmbetul se transformă în lacrimă. Trecerea de la haz şi aplomb către dramă se face lin, personajele capătă nuanţe, profunzime, iar la final, cu nodul în gât, întreg demersul stă în faţa ta rotund, stabil şi cu un mesaj clar: Trăieşte, copile! Şi trăieşte cât poţi tu de frumos!
Alina Epîngeac – Yorick – Tinereţe Magna cum laudae
http://yorick.ro/the-history-boys-tinerete-magna-cum-laudae/
„Formula magică” propusă de Vlad Cristache umanizează acolo unde, de obicei, te izbești de rigiditate, mizează din plin pe umor și pe energia actorilor tineri care reușesc să învie pe alocuri inconștiența adolescentină. „The History Boys” nu este un spectacol cu pretenții, celor mai vârstnici le împrospătează amintirile, dacă au puțină răbdare și voie bună, iar pe adolescenți îi face să se simtă liberi, aici e o parte din lumea lor.
Oana Bogzaru – Yorick – Sufletul adolescentin față în față cu examenul de maturitate
http://yorick.ro/sufletul-adolescentin-fata-in-fata-cu-examenul-de-maturitate/
Regizorul Vlad Cristache a reuşit performanţa să readucă şi să reţină o bucată din o fracţiunea-de-secundă din liceul simţit cu pleoapele închise. Iar eu am fost luat prin surprindere când mi-am dat seama că spectacolul The History Boys, de Alan Bennett, jucat la Teatrul Excelsior, a durat 3 ore şi sunt convins că nu am mai făcut clipirea greşită din liceu. Cu rafinament englezesc, de OxBridge, cu o măsură potrivit de şireată a tragic-comicului şi cu o decenţă ce frapează (căci a fost uitată şi desconsiderată, transformată într-o raritate în consumerism-ul abject în care trăim), Vlad Cristache a croşetat un minunat spectacol.
Vlad Galer – LiterNet – Boy, you will be a man soon - The History Boys
http://agenda.liternet.ro/articol/19507/Vlad-Galer/Boy-you-will-be-a-man-soon-The-History-Boys.html
Este cu adevărat o bucurie să urmărești „The History Boys”. Povești cu parfum de liceu în care o echipă de tineri creatori în compania unor actori cu experiență, precum Mihai Dinvale, reușește să atenționeze că școala rămâne prag important al universului uman. Acțiunea se petrece într-un colegiu din Anglia și nu în dezordinea unei școli ce practică învățământul mioritic, dar comunică sensibil și provocator aceeași tematică – atenție la omul de lângă tine și la cunoașterea lumii în care trăiești!
Ileana Lucaciu – blog – O bucurie!
http://ileanalucaciu.blogspot.ro/2015/04/the-history-boys-povesti-cu-parfum-de.html
Vlad Cristache, cu histrionismul său special, „pune gingaşe accente care dau câte o întorsătură bine venită şi duc la timpul potrivit pe alt palier întâmplările, clădeşte alura fiecărui personaj cu minuţie dublată de o generozitate faţă de actor pe care a dovedit-o deja pe mai multe scene din ţară şi din Bucureşti unde a montat.
Mariana Ciolan – Revista Teatrală Radio – La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii
http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro/la-teatrul-excelsior-in-focus-tinerii/
The History Boys se concentrează pe un grup care este exemplar pentru liceeni căci conţine tipologiile clasice – liderul, ratatul, haiosul, talentatul, tocilarul etc. Spectacolul lui Vlad Cristache construieşte acest microunivers într-o sală de clasă ideală, care arată ca o bibliotecă (ce bine ar fi să fie aşa şi în realitate), dar pe care băieţii o folosesc şi ca „scenă“ pentru aplicaţiile practice ale subjonctivului, să zicem. Cele două grupuri, profesori şi elevi, sînt portretizate diferit.
Oana Stoica – Dilema veche – Domnilor profesori, cu dragoste
http://dilemaveche.ro/sectiune/arte-performative/articol/domnilor-profesori-cu-dragoste
Regizorul Vlad Cristache reușește să îmbine temele abordate de Bennett într-un spectacol fluid și coerent. Atenția la detaliu reiese din mici artificii scenografice. Urmăresc pe toată durata spectacolului ventilatorul de deasupra scenei, care pornește obsedant numai în momentele statice, cele mai încărcate. Aproape că nu-mi dau seama că sunt în sala de spectacol de trei ore.
Ștefania Matache – Sub 25 – The History Boys sau despre om şi istoria lui
http://www.sub25.ro/arte/the-history-boys-sau-despre-om-si-istoria-lui-3148.html
Ce aş spune, dacă nu aş fi şi critic de teatru despre „The History Boys. Poveşti cu parfum de liceu”, spectacolul Teatrului Excelsior din Bucureşti? În primul rând, că e un spectacol la care te simţi extraordinar de bine în fotoliul tău de spectator. Că, deşi durează mai bine de două ore şi jumătate, parcă nu ţi-ai dori să se termine atât de repede. Că recomandându-l prietenilor şi sfătuindu-i ca nu cumva să îl piardă, nu rişti defel ca după ce au făcut-o să îţi arunce priviri încărcate de reproşuri ori să îţi ceară, pur şi simplu, să le decontezi contravaloarea biletelor. Dimpotrivă.
Mircea Morariu – Adevărul – Ani de liceu
http://adevarul.ro/cultura/teatru/ani-liceu-1_55841e9ccfbe376e357344e0/index.html
Piesa regizată de Vlad Cristache reprezintă o punere în scenă inteligentă, deosebit de comică şi plină de prospeţime a textului lui Alan Benett, reuşind să recreeze abil clipele de trecere dinspre adolescenţă către maturitate şi toată incertitudinea care le însoţeşte
Monica Ploeşteanu – LiterNet – Magnific de nepregătiţi pentru nesfârşita micime a lumii - The History Boys
http://agenda.liternet.ro/articol/20149/Monica-Ploesteanu/Magnific-de-nepregatiti-pentru-nesfarsita-micime-a-lumii-The-History-Boys-la-Excelsior-Teen-Fest-2015.html
În plan general, spectacolul și textul propun o problemă disputată nu numai în România. Educația e sau trebuie să fie mai mult inspirație sau mai mult informație? …„The History Boys” este, fără dubiu, unul dintre cele mai puternice spectacole ale stagiunii, pentru că propune o discuție interesantă despre sistemele de educație, pentru că întreaga echipă funcționează bine și foarte bine, în interpretări egale ca valoare.
Monica Andronescu – Yorick – Parfum de liceu sau educația și limitele ei
http://yorick.ro/parfum-de-liceu-sau-educatia-si-limitele-ei/
…Atât de rare sunt spectacolele care tratează problemele lumii noastre prin prisma valorilor fundamentale, încât cel de la Excelsior nu trebuie cu nici un chip ratat.
… Valori fundamentale, ritm, adevăr, tinereţe şi energie. Ce mai poate să-şi dorească un spectacol ca să fie pe gustul publicului? Mergeţi să vedeţi „The History Boys. Poveşti cu parfum de liceu”. Lăsaţi-vă purtaţi de umorul de bună calitate şi de pledoaria umanistă. Şi să nu vă miraţi dacă va deveni unul dintre preferatele dumneavoastră. Cu asemenea spectacole, să tot pledezi pentru tineri!
Cristina Rusiecki – revista Cultura – „Ia, eu fac ce fac de mult”: Pledez pentru TINE(ri)
http://revistacultura.ro/nou/2015/10/ia-eu-fac-ce-fac-de-mult-pledez-pentru-tineri/
Şi s-a deschis cortina. Cu cea mai antrenantă, veselă şi amuzantă scenă pe care am văzut-o vreodată în deschiderea unui spectacol. Am uitat instant de tot ce exista în afara teatrului, am râs după primele 30 de secunde din piesă, am intrat în atmosferă şi am rămas acolo timp de 2 ore şi 45 de minute. Ceva incredibil, pentru un spectacol cu o durată de aproape 3 ore, să te ţintuiască în scaun, să te facă să îţi ţii respiraţia, să îţi pară rău că sunt 12 personaje pe scenă şi că nu poţi cuprinde mereu cu privirea pe fiecare dintre ele, să râzi, să plângi, apoi să râzi iar, în hohote, împreună cu restul publicului. Pe scurt, a fost o bucurie rară şi o surpriză neaşteptată să văd o interpretare atăt de proaspătă, un decor atât de inspirat şi aerat şi costume atât de potrivite şi coordonate cu spectacolul şi cu decorul.
Andreea Tănase – Semne Bune – The History Boys. Poveşti cu parfum de liceu.
http://semnebune.ro/2016/the-history-boys-povesti-cu-parfum-de-liceu/#axzz3zjFR8bK1
